Cuvânt de bine la început de “ITINERARII” 

Cuvântul este putere a vieții de vreme ce prin e(E)l lumea a fost adusă la existență și, tot prin el, omul, icoana Cuvântului, comunică si se comunică, împărtășind viață. Cuvântul începe să existe în minte, din tăcere, se înfrățește cu glasul și devine grăire sau se odihnește pe hârtie și se transformă în caligrafie. A grăi bine, a scrie frumos sunt însușiri ale omului firesc, cu care Dumnezeu vorbea/ vorbește față către față, de care și cu care se bucura/bucură „în răcoarea serii”, în tihna vieții și în tinda Împărăției. 

Cuvântul se învață, se alege și se cultivă, în așa fel încât să fie frumos și bun, în oricare din formele sale. Acest proces presupune o atenție sporită, o grijă neîntreruptă și o obișnuință bună în cele care îl caracterizează. Este legat de timp, de strădanie, de perseverentă și, mai ales, de îndrumare. Cuvântul devine deodată cu transformarea noastră și ne vădește în stările care se succed pe acest drum. Din această perspectivă, el poate să fie și un instrument care să ne judece în vămile prin care trebuie să trecem, ale binelui și ale frumosului, suprapuse peste viața noastră, peste ceea ce suntem și vom fi.  

Vremurile noastre se desfășoară sub semnul multei vorbiri și a scrisului mult. De aceea, a filtra ceea ce se rostește bine și se scrie frumos nu este lesne. Se vede nevoia de îndrumători și de buni educatori pentru a dobândi capacitatea si instrumentele necesare pentru a identifica cuvântul bun și frumos deopotrivă în înțelesul biblic originar, dar și pentru a ne forma în această direcție – Teologia înseamnă, mai ales, cuvânt bun, rostit și scris frumos, pornind de la Cuvântul care le-a făcut și le-a arătat pe toate bune și frumoase prin cuvânt.  

Din această perspectivă, la baza rostirii sau a scrisului stă darul Cuvântului către cel cuvântător, dar și nevoința acestuia din urmă. Este nevoie de asceză, în sensul de filtrare și curățire a „cuvântului amestecat” al vremurilor noastre, dar, mai ales, în direcția unei strădanii intense și consecvente pentru cultivarea cuvântului bun și frumos într-un firesc proces de educare și formare.  

Revista „Itinerarii” a studenților teologi clujeni se încadrează în această perspectivă și se constituie într-un demers apreciabil și necesar în ambele sensuri — și de filtrare a cuvântului-sămânță bună de orice amestec de neghină, deși posibil seducător și „la zi”, totuși murdar și otrăvitor, dar și de cultivare etapizată și la vreme a cuvântului bun, care dă rod, pe măsura darului și a strădaniei, ce-i drept, diferite, dar cu însemnătate pentru fiecare situație în parte. Părintele Grigorie Foltiș, duhovnicul facultății noastre, a avut o inițiativă bună. Le-a deschis studenților o cale de a se exersa în cuvântul frumos și bun —ca formă și conținut, de a se șlefui și de a progresa în folosirea lui. Secretul unui cuvânt bun și frumos este existența unui punct de reper sănătos – c(C)uvântul, “care era la început” (Ioan 1,1),aplicarea lui bună – viața evanghelică, dar și exercițiul consecvent, stăruința în lucrare. În plus, mai e nevoie de referința la viață, a mea, a lui Dumnezeu, a noastră împreună.  

Suntem la început de drum, se naște un itinerariu, se conturează o viață. Sub aceste auspicii se inițiază această revistă studențească – „Itinerarii”. De aceea, la „început de Itinerarii”, dăm mărturie despre cuvântul bun, despre sensul luminos al unui astfel de demers, grăim de bine pe cei ce îl susțin și îl realizează, îi felicităm pe cei ce au și ne rugăm lui Dumnezeu să-și reverse binecuvântarea Sa cu mărinimie peste toți care s-au implicat pentru buna reușită a acestui proiect editorial. 

Cu prețuire și bucurie, 

Conf. univ. dr. † BENEDICT (Vesa), Episcop al Sălajului  

Revista “ITINERARII” a studențimii teologice ortodoxe clujene ne invită la “delicii”, sub noi auspicii 

Ne bucurăm  foarte mult pentru că, din inițiativa și sub călăuzirea Părintelui Duhovnic Grigorie Foltiș, se reia, într-o serie nouă, revista studențească a tinerilor teologi ortodocși clujeni. Un nou început înseamnă un nou val de entuziasm ,o nouă invitație la creativitate, noi orizonturi ,pline de sevă…  

Pentru mulți studenți ea este șansa de a publica pentru prima dată un text „creație proprie”; e un început care entuziasmează și acreditează; să nu uităm că inițiatorii revistei, acum 30 de ani, au pus mult suflet în ceea ce au scris, s-au exersat creator, iar astăzi – mulți dintre ei —sunt cadre didactice ale facultății noastre.  

Revista „are dreptul” la mici stângăcii, tocmai pentru că autorii ei sunt la început de drum și acum se antrenează în arta scrisului și a gândirii autonome; lecturând revista, studenții se vor folosi mult, vor putea face comparații, se vor putea stimula creator, vor face primul pas spre comunitatea jurnaliștilor cu mesaj creștin.  

Încurajăm pe cat mai mulți studenți să se înscrie între autorii textelor prezentei reviste, bineștiind că doar exercițiul și „antrenamentul” îi va putea conduce spre performanță. De asemenea, îi îndemnăm să surprindă în scris mesaj cognitiv, dar cu pronunțat coeficient psiho-emoțional, căci doar acest tip de demers corespunde nevoilor științifice și duhovnicești ale cititorilor lumii postmoderne. Neuitând de o lozincă a gândirii mistice: „Cel mai mare cadou pe care îl ai de oferit altora este propria auto-transformare!”. 

Felicităm pe Părintele amfitrion și pe studenții angajați în minunatul demers, iar revistei îi dorim ani mulți, cu cititori nenumărați, într-o atmosferă de maiestuoasă fertilitate cognitivă! 

Arhim. Prof. univ. dr. abil. Teofil Tia, 

Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca 

ARGUMENT 

Viața studentului teolog se desfășoară, în principiu, între două coordonate: studiul și rugăciunea. La intersecția dintre cele două se nasc întrebări, curiozități, dileme și frământări. Experiența, fiecăruia ne arată faptul că atunci când verbalizăm sau, mai cu seamă, atunci când scriem frământările noastre, ele capătă o anumită claritate și limpezime.  

Privind lucrurile din această perspectivă, reînființarea revistei Itinerarii, lansată acum mai bine de 30 de ani, se dovedește a fi pe deplin justificată. Prin intermediul ei ne dorim să oferim studenților posibilitatea de a se exprima și, de ce nu, de a ne face și pe noi părtași unor înțelesuri, nu neapărat mai adânci, ci mai degrabă diferite. Atracția unui text nu con-stă doar în noutatea celor descoperite, ci în cât reușește autorul să se lase descoperit și să se împărtășească pe sine celorlalți prin scriitura lui. În acest fel, textul devine atractiv pentru cititor fiindcă se regăsește pe sine în incertitudinile sincere ale celuilalt. Sinceritatea naște comuniune. 

De asemenea,  un alt aspect pe care această revistă îl are în vedere este dezvoltarea creativității. Mediul academic poate uneori funcționa și negativ, în sensul în care studentul se simte obligat să scrie doar texte considerate a fi științifice, unde fiecare afirmație trebuie să fie susținută de cel puțin o sursă credibilă. Astfel, se ajunge ca nota personală să dispară din texte, iar studentul repetă ceea ce au spus alții, fără ca el însuși să aibă o opinie personală. Revista are ca scop tocmai umplerea acestui deficit, lăsându-i pe studenți să scrie liber, fără limitările notelor de subsol și al limbajului standardizat.  

Astfel, publicația de față se dorește a fi un topos al întâlnirii, al cunoașterii și al descoperirii.  

Le mulțumim celor care ne-au binecuvântat inițiativa și celor care ne-au încurajat în dezvoltarea ei. Mai întâi, mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Andrei pentru încredere, binecuvântare și rugăciune, Preasfințitului Benedict pentru cuvântul introductiv și Arhim. Prof. univ. dr. Teofil Tia, decanul Facultății de Teologie, pentru entuziasmul cu care ne-a încurajat de fiecare dată.  

Dorim cititorilor lectură plăcută, îi felicităm pe toți studenții care au publicat și îi provocăm și pe ceilalți studenți să contribuie cu texte la numerele viitoare ale revistei. 

Redactor-șef 

Pr. Grigorie Foltiș